
Urechile
încătuşate
de
lacrimile prăvălite fără noimă,
o
altfel de doină
îi
tăcea.
Nu
mai vorbea.
Gâtul
i se subţiase
cu
o singură înghiţitură,
aceeaşi
cuminecătură
o
păzea.
Nu mai ştia.
În
mintea ei rostogolitele iubiri
le-mbrăţişa
cu patima
şi
le tăcea cu amintiri
atunci
când îşi vorbea.
©
Ioana Haitchi, 25.03.2016, Klausenburg
Foto:
Albena Vatcheva
©
Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu