Hexagoane sparte

                                                 Or fi prin toate lumile, furnici în toate parohiile

încleiate în memoriile scoarţei de copac ?

În grădinile cu pruni, în viile

ce adulmecă mierea din hexagonul cerat ?

Mai există lacrima ce despică mările

atunci când robii se ridică la iesle  ?

Şi adevărul încă se mai răsuceşte

odată cu luna şi apoi cu soarele ?

Câte urechi să am pentru a-i asculta pe toţi

când se pornesc de-a valma, căpitani şi mateloţi ?

Maluri se ling pe degete cu hexagoanele sparte.

Ma Chérie, de-o parte, viaţă, de alta, moarte.

© Ioana Haitchi, 08.03.2016, Klausenburg

Foto: Internet

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate