unde
curcubeiele îşi rotesc leneşe pletele,
mă
gândeam, că te-aş putea găsi tivit în cruce,
în
cătrinţa ori în cămaşa ascunsă de potop,
că
omul seamănă după loc
şi
după împunsătura timpului,
ţi-aş
cânta un cântec bătrânesc să-ţi meargă la suflet,
ca
femeile ce strâng roadele seminţei în dimineţile fragede;
încă
mă mai pot adormi în lăzile de zestre
cântându-ţi
dintr-un fluier de os
cu
aceeaşi inimă deasupra cerurilor,
zvâcnind
sub cămaşa ascunsă de potop.
©
Ioana Haitchi, 27.05.2015, Klausenburg
Foto:
Internet
©
Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu