şi
le condamnă să rămână deschise
şi
apoi te zgâlţâie, te zgâlţie;
o
toropeală încălzită de amintirile
cuibărite
în orbite, ce zgârie şi zgârie.
Durerea
se cere luată în braţe şi legănată cu nopţile,
cu
zilele şi cu ce ţi-a mai rămas din toate sufletele,
un
suflet pentru cel care te-a bătut,
unul
pentru cel care-a tăcut
şi
unul pentru cel ales să vorbească.
Şi
iar trebuie să te faci zbor
peste
durerea omenească…
©
Ioana Haitchi, 06.06.2016, Klausenburg
Foto:
Internet
©
Ioana Haitchi – Copyright– Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu