Admir
la tine siguranţa când mi te îndoieşti
N-ai timp de îndoială să clipeşti…
Te răscoleşti doar să mă răscoleşti,
Dar nu-i nimic, oricât te-ai îndoi
Te cred şi ştiu că ai zidi
Aceleaşi gânduri fără niciun rost,
De ce-ar fi fost sau n-ar fi fost…
N-ai timp de îndoială să clipeşti…
Te răscoleşti doar să mă răscoleşti,
Dar nu-i nimic, oricât te-ai îndoi
Te cred şi ştiu că ai zidi
Aceleaşi gânduri fără niciun rost,
De ce-ar fi fost sau n-ar fi fost…
Admir,
atât mi-a mai rămas,
Rămâi de vrei, dar fără glas.
Vreau să admir nesiguranţa din priviri,
Să pot fi sigură de îndoiala din rostiri.
Rămâi de vrei, dar fără glas.
Vreau să admir nesiguranţa din priviri,
Să pot fi sigură de îndoiala din rostiri.
© Ioana Haitchi, 15.07.2014, Klausenburg
Grafica, Ioan Polder
©
Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu