Cu fluturi aşezaţi pe umăr

Mai ţii minte,

cum atingeam cu degetul mare, vârful nasului

şi roteam în palmă jocurile inocenţei ?

Pe creasta vremii, ochii ne erau compasuri

şi ne luam la trântă,

Doamne, cât de naivi, cât de naivi,

cu garduri ce înconjurau cireşii,

de ne-nţepau bufanţii dincolo de tiv ?

Mai ţii minte,

cum ne-am regizat prima întâlnire ?

Ştiam ce-o să ne spunem

şi am ales momentul potrivit,

Actori de Hollywood de am fi fost

n-am fi jucat mai bine,

în grădina de flori unde ne-am şi logodit.

Dar de cocoşul acela fudul, îţi mai aduci aminte ?

Nu glumesc, pe bune, tanti Sabău îl strunea,

Sărea pe gard şi de acolo,

cu un cucurigu,

de unde apuca, te ciupea.

Şi cărăbuşii ? Câte ţipete,

când se-ncâlceau în păr în drumul lor spre noapte,

În palme îţi scăpau printre degete

şi în borcane verzi, la şcoală

cu ei speriai, fetele.

Şi liliecii erau liberi atunci, era mai tânăr veacu’,

Făceam linişte

când se dădeau pe lângă noi de-a berbeleacu’.

Ehe, copilărie, hai că ştiu să-ţi număr

Şi uite, m-am împodobit cu fluturi aşezaţi pe umăr.

© Ioana Haitchi, 03.08.2016, Klausenburg

Foto:Internet

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate