E
seara aceea când încă îţi este sprijinit capul în mâini şi te întrebi: Acum 20 de ani am avut
30? Neh, n-am calculat bine, a fost ieri. Şi n-am aproape 49, fugi de-aici! Ce bine era la 28! Mă urcam noaptea în maşină
şi dusă eram. La Vlaha era cel mai fain.
Cum intrai în curte, pe partea dreaptă era întotdeauna un loc pentru mine. Şi
comandam Siebenbürger Holzplatte sau friptură la spadă. Îţi aducea friptura
într-o spadă şi printr-o mişcare de maestru, Cheful o înfigea în tavan şi cu ea
prinsă aşa, începea să te servească. Un ritual spectaculos. Doamne, şi ţi se
făcea o poftă cât toate zilele de post!
Şi
la fel se întâmpla când eram cu Papa. Am avut cel mai frumos tată din lume, să
zică cine ce-o vrea! Niciodată,
înţelegi, niciodată nu m-a refuzat atunci când i-am cerut ajutorul. Vorbim cu
Dumnezeu să vedem ce putem face, îmi spunea. Şi vorbea. Nu mi-aş fi dorit un alt
tată, dar mi-aş fi dorit o altă Românie care să nu ne despartă 20 de ani. Ce
frumoşi eram, ce frumoşi! Ne-au despărţit în 1973 şi ne-am reîntâlnit prin
forţa destinului în Ungaria la Balaton, în 1993. În
fotografie eram în Budapesta. Atunci am fost cea mai frumoasă, atunci m-am
simţit pentru prima dată apărată, atunci, acolo, în Palatul Regilor eram
Johanna lui Papa. Zilele acelea, of! Dar ce frumoşi eram, ce frumoşi!
©
Ioana Haitchi, 27.08.2016, Klausenburg
Foto:
Johanna und Gerhard Haitchi, 1993, Palatul Regal, Budapest
©
Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu