Şapte generaţii de preoţi

Străbunica mea, Maria Magdalena Cheresteşiu (Salvanu), 1916, Bistritz, Siebenbürgen.

Străbunicul meu, Alexandru Cheresteştiu împreună cu tatăl său, Alexandru Cheresteşiu Sr.

Bunicii mei miri, Ioana şi Octavian Băieşiu

Mama şi bunica mea

Preot Octavian Băieşiu (18.03.1915 – 16.03.1974), bunicul meu din partea mamei. Naşa lui (şi a surorilor lui) de botez a fost Anghelina Pop, sora poetului George Coşbuc.

Vin dintr-o familie în care ŞAPTE generaţii neîntrerupte de preoţi Greco-catolici şi ortodocşi şi-au făcut veacul. Totul a pornit în 1739-1740, la Bungard (mărturie stă încă biserica de lemn de acolo, azi monument istoric), o aşezare din jud. Bistriţa-Năsăud, când s-a creştinat un evreu luându-şi numele de Creştineanu şi a întemeiat o parohie. El ştia de la început că va avea zece copii şi că totul trebuie să se întindă pe şapte generaţii. Încă nu cunoaşte nimeni, de ce. 

 

Angelina Pop - sora poetului George Coșbuc împreună cu soțul său, preot Constantin Pop (Feldru)

De-a lungul vremii acest nume a fost maghiarizat în Keresztes, iar apoi românizat în Cheresteşiu. Bunica mea din partea mamei, Ioana Cheresteşiu, fiica lui Alexandru Cheresteşiu şi al Mariei Magdalena Cheresteşiu (născută Salvanu –sora arhitectului Clujului, Virgil Salvanu Sr.) şi-a unit destinele cu bunicul meu, Octavian Băieşiu, iar fiul lor cel mai mare, Octavian Băieş, preot în parohia Archiud şi la Catedrala din Turda (02.09.1942 – 12.05.2009),  a fost ultimul din seria celor şapte generaţii de preoţi. Ştiu de existenţa unei singure familii în Transilvania sau în actuala Românie în care lanţul preoţesc să nu se rupă atâtea generaţii. Cea a lui Emil Cioran. 

O mândrie cuminte, umilă mă îmbrăţişează în această istorie, ce mă onorează cât mai frumos cu putinţă în scrierile mele.

© Ioana Haitchi, 05.09.2016, Klausenburg

Foto: Ioana Haitchi

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate