Ce ne facem cu artiştii? Sunt nefuncţionali!

Există în artist o parte nefuncţională a realităţii brute,

a pasului prin mocirla cotidiană

ce izbeşte cu discrepanţa gândurilor sale.

Freamătă şi spintecă o realitate cu mintea,

cu gândul scris ori rostit, cu mâinile înmuiate în lut

ori în firele unei ţesături demult uitate

şi apoi revine brusc cu aşa-zisele-i picioare,

pe pământul bătrân de nou,

pentru a da piept cu materializarea cea fără de spirit.

Şi se întreabă tot mai mulţi: Ce ne facem cu ei?

Cum i-am putea integra într-o lume fără de idei,

fără zăbava privirii în sine?

Hai să mai facem o asociaţie, ar spune unii.

Cu cine? ar întreba, alţii. Cu ei şi cu noi. Care, noi?

Din câte lumi suntem formaţi,

din câte subdiviziuni înscărite pe aceleaşi criterii

ce unesc prin separare?

Unirile de acest fel sunt doar din interes, nu din visare,

ar spune poetul.

Şi ce ne facem? Şi cu ce vă deranjează? aş putea întreba.

Ce vină are sinele, că vrea

să se arate lumii,

prea des înconjurată  de monede-afon-zornăitoare?

Mai bine inimă curată,

decât fumuseţea trecătoare

a chipului cioplit în piatră,

ce îmi zâmbeşte pe la semafoare.

Şi cum ar trebui să-mi fie-acele vieţi închise-n sine?

Să le ucid în dimineţi

cu mâna ce departe-mi ţine

o târguială moartă a unor precupeţi?

Ce este viaţa, dragostea şi vinul

din via sfântă,

nu din caldarâmul

unei chimii a omului de rând?

Pe mine Eminescu m-a salvat,

nu “anestezia”, ce duiosu-i treacăt şi-l dorea

şi nici imaginea tăranului român,

înfrânt încă o dată de literatura foarte română.

E ca şi cum

aş ţine-n mână

două lumi.

Una păgână

şi una ce se naşte-n fiecare gând.

Doar să privesc, nu pot.

Le pot trăi câte puţin pe fiecare,

dar gândul ce îmi face azi chemare,

ar mai putea gândi şi mâine,

cum să renască dintr-o pâine,

dintr-o sămânţă veche, alt poem,

ce s-ar putea învinge de blestem.

Nu căutaţi vină poetului, artistului.

E bolnav. Luaţi-l aşa cum este. Nefuncţional.

Va descreţi o frunte şi paradoxal,

vor scădea vânzările pentru cremele Q10,

dar măcar va muri de moarte bună fiecare pom.

Şi mai închideţi televizorul!

Cauzează asociaţiei artiştilor din fiecare om!

***

Din vol. “Trepte”

***

© Ioana Haitchi, 04.04.2015, Baden – Baden

Foto: Ioana Haitchi

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate