Mirodenii

Mӑ gândesc la naşterea mea pӑmânteanӑ

şi mai apoi la ciotul acela de lemn pe care nu l-a dorit nimeni

şi cӑuia hӑrӑzit i-a fost  sӑ mӑ  însoţeascӑ o vreme în lume

scriind pe el doar o parte din ceea  ce am fost atunci.

Dumnezeu o fi gândit sӑ nu mӑ piardӑ şi eu sӑ nu-l pierd

şi de bunӑ seamӑ, de aceea a rânduit pentru mine

câte un certificat de naştere pentru fiecare orizont

şi încӑ unul pentru suflet.

***

Despre poveştile mele de dragoste

ştiam încӑ dinainte de-a mӑ naşte.

Te-ai îndrӑgosti de ele

dacӑ le-ai cunoaşte,

Nu mi-am pӑrӑsit niciun iubit, niciun amant,

niciun pӑrinte, niciun frate.

Cei care în joacӑ mӑ duşmӑnesc

pentru sfaturi, doar pentru sfaturi,

mӑ mai iubesc.

***

Despre oftat aş putea sӑ-ţi plâng nişte ani,

aş mai putea aşeza semeţ

încӑ un rid în colţul ochiului

şi acolo sӑ lenevesc foarte solemnӑ

privind la maturitatea tinereţii mele

pânӑ când mi-a trece durerea de gleznӑ.

***

Spatele meu este drept şi umerii câteodatӑ ridicaţi

atunci când vârfurile îmi înalţӑ mâinile

mereu cӑtre un alt cer

de unde sӑ-i mai rӑscolesc vreunui mucenic în desagӑ.

Trenurile, gӑrile, mӑ îngeresc şi mai sper

Sӑ mai miroase şinele a scorţişoarӑ.

***

© Ioana Haitchi, 14.01.2017, Klausenburg

Foto: Danny McBride

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate