Mi-am adus aminte de un cuvânt hazliu, unul pe care n-o
să-l găsiţi în Dex.
Era prin anul una mie nouă sute opt sute spre sfârşit,
facultatea de ştiinţe foarte economice de la UBB, o oră de oareşce tehnologia
unor prelucrări. Anul trei, secţia de management. Nu eu eram studenta de atunci,
ci o bună şi fostă- actuală dragă prietenă. O combinaţie “fatală” dintre un
tată calm ca Benny Hill din Sângeorz-Băi şi o mamă super haioasă din Feteşti, ce
vorbea ardeleneşte cu accent sudist.
Profesorele nost’ de origine maghiară, făcea furori. Se
râdea pe rupte la orele încolăcite de tehnologia socialistă. Studenta noastră,
hazlie şi ea, moştenind mai abitir decât mama ei umorul din Feteşti. Râdea pe săturate
pe sub băncile academice de profesorele, care cu mare fast, prezenta procesul teh-no-lo-gic.
Şi nu se pune fata noastră pe un râs, da’ un râs măi
frate, de nu se mai oprea lumea de râsul ei.
- Da’ ce-am spus aşa de enteresant, domnişoară ?
- Domn’ profesor, nu mai pot !
Şi iar se puse pe un râs, căci îşi şi imagina, cum ar
fi fost operaţia tehnologică descrisă de profesor.
- Domn’ profesor, n-am înţeles denumirea unei operaţii
din procesul… teh-no-lo-gic.
- Da’ care operaţie n-aţi inţeles-o, dragam ?
- Ultima…
- Ah, da ! Foarte simplu. Explic din nou. Este vorba
despre operaţia, reţineţi, de FRIN-CHE-ŢI-RE !
Şi iar era teatrul naţional în recital.
- Da’, ce e aşa de comică această operaţie, nu inţeleg ?
- Frincheţire, frincheţire, domn’ profesor ?
- Frincheţire, frincheţire, domnişoară.
Şi inutil a mai spune, că tot cursul s-a oprit la
această enigmatică operaţiune pe care într-un final glorios a descoperit-o
oarecum şi Dex-ul, ca fiind operaţia de încreţire.
Diversitatea e bună, credeţi-mă. Rămâi cu amintiri de
neuitat. Şi de-atunci, când vreau a mă exprima elevat într-o situaţiune delicată,
îmi aduc aminte de această frincheţire şi spun: “Nu mă mai frincheţi, domnule
sau doamnă.” Percep de multe ori o spânceană ridicată virtual, ca şi cum ar
înţelege cuvântul şi mă apucă un râs…încă mai există aula aceea la UBB. Profesorele s-a retras în alte
operaţiuni, iar studenţii de atunci, unii s-au maturizat.
Să aveţi zile şi nopţi frincheţ…pardon, fericite.
©
Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 30.07.2015, Klausenburg
Foto
by Ioana Haitchi
(articol preluat de pe blogul “Vorbe faine din Ardeal by Ioana Haitchi”)
(articol preluat de pe blogul “Vorbe faine din Ardeal by Ioana Haitchi”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu