Ȋngânam o poveste de viaţӑ,
Una ce trecea prin mine,
Încӑ mai am prin buzunare
Turtiţӑ dulce şi seminţe de mӑr,
Rugӑciunile acestea au nӑfrӑmile
Dintre cele mai fine,
Pe talpӑ îţi lasӑ urmӑ de infinit
Şi stele ce se-adapӑ cu cer.
Apoi îşi curg printre iţe
şi urma lacrimei arde
Iar viaţa pe liniile ei
ţi-o coase cu mir.
…
Spune-mi de ştii o poveste
care sӑ fie mai albӑ
ca o mânӑ ce frӑmântӑ o pâine,
Eu nu mai am ploi sӑ îţi cadӑ
şi mi-e mult prea somn
sӑ mӑ tocmesc cu zeii
pentru ploaia de mâine.
…
Dar încӑ mai am prin buzunare
Turtiţӑ dulce şi seminţe de mӑr,
Rugӑciunile acestea au nӑfrӑmile
Dintre cele mai fine,
Pe talpӑ îţi lasӑ urmӑ de infinit
Şi stele ce se-adapӑ cu cer.
…
© Ioana HAITCHI, 27.01.2018, Klausenburg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu