Poemul nordului

 

Nordul așază mereu nisipul în clepsidre
Cu târguiala zeilor de-a te fi trăit,
E o urmă a deșertului ce ne trece prin vene
Sau ne lasă pătimași în risipă.
…
Atunci când treci peste vămi, timpul nu are timp,
Nordul se scufundă în buzunarul zeilor
Și rămâne răstignit într-o piatră
Pe care niciodată nu o va mai arunca vreun pământean.
…
Ușor și foarte lin, mai apoi te lași trezit
Pe prima treaptă a pietrelor netezite de poeți.

© Ioana HAITCHI, 23.08.2020, Klausenburg