Acuma ți-ai găsit să vii?

Şi mi se-ntâmplă să mă-ndrăgostesc din când în când de tine,

de dimineţile ce ne citeau în cercuri,

când pe genunchii tăi rostogoleam tăceri,

când floarea îşi plângea iubirea miercuri…

………………………………………………

Nu-mi aminti de mine. Sunt urât,

în riduri mi s-au şlefuit oglinzi

de care-ntotdeauna m-am temut,

de vremea ce se-aşterne-n aşchii

şi prea fierbinţi

sunt fluturii în larve să-i ating

cu pulberea din zorii mei vânduţi.

De-ai şti…

Am fost odată om, cel puţin aşa se spunea,

am fost odată cuceritor, cel puţin aşa am crezut,

am fost odată un el cu o ea,

acum mă trezesc din ce în ce mai greu,

mă apasă acele săruturi furate,

din tânăr ce purta pe umeri o cetate

ajuns-am un bătrân şi paşnic zmeu.

Am făcut pace cu orele tinere

din zilele bătrâne ale vieţii mele,

dulăii de la porţile vecine

nu mai tresar când trec,

stau tolăniţi în curţile pustii.

Mi-e dor de nopţile

în care fruntea-ţi respira pe inimă

când adunam vieţile cu doi.

Acuma ţi-ai găsit să vii ?

În ziua asta când arunc scrisori

şi care-nchide-o altă zi dintr-un sărut,

în anul ăsta ce ucide un altul mai risipitor,
te du...

Sunt doar scadenţe pentru muritori,

ecouri înfundate în pereţii unor case

ce-şi obosesc purtările printre ogaşe

în scările urechilor.

© Ioana Haitchi, 12.08.2015, Klausenburg

Foto: Internet

Articol preluat de pe blogul “Vorbe faine din Ardeal by Ioana Haitchi”

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate