Hoţu’
ăsta m-a îmbrăţişat cu aceeaşi
intensitate a necuprinsului.
Visele,
necuprinse şi ele.
Nu
mă mai pot gândi
să
potrivesc o zi
cu
alte necuprinse adormite iele.
Odată,
mi-a spus cineva,
că
rămâne doar memoria
sărutului
pe frunte.
Nu
mai ţin minte.
Era
un vis prea profund
pentru
timpul inventat în cuvinte.
Din
vol. “Lacrima I(c)oanei”
©
Ioana Haitchi, 19.01.2015, Klausenburg
Foto
by Tatiana Oana, “Flüchtlingsdra ma”
©
Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu