Muntele mierii (Honigberg)

Hai, ridică braţele, cerul e adormit

Şi doinele îşi cântă vioara.

În iatacul norilor, în albul rănit,

Berzele dospesc primăvara.

Hai, nu te gândi, ridică mâinile,

Este mereu şi mereu de ajuns,

Din oglindă-n oglindă se întind aripile

Să-ţi cuprindă valul ascuns.

Muntele mierii nu are scări

Şi roţile se-afundă în spiţe sihastre,

Te aşteaptă să vii, mări pe sub mări

Cu tristeţe adună fericirile noastre.

În cerul de azi, în cerul de ieri

Oglinzile-au aripi o mie,

Muntele mierii nu are scări

Se găteşte, oglindă să-ţi fie.

© Ioana Haitchi, 29.01.2016, Klausenburg

Foto: Iwona Lifsches

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate