încă nu
fierbe, da’ nici mult nu mai are.
Şi dacă
fierbe, ce?
Dăm la
economic, să nu murdărim aragazu’.
Mergem
la o bere, la o tranca-fleanca de pe margine.
Vine o
domnişoară cu un sondaj, ne cere părerea,
ca să
avem un sentiment fals de implicare.
Şi noi?
Da, cum să nu. Răspundem fără nicio răspundere.
Aşa ne
place. Să râdem tălâmb de guvernare.
Sosim
acasă.
Închidem
focu’ la zama de glonţ. Îi gata. O putem mânca.
Luăm cu
pită, să ne săturăm.
Apoi,
din blistere, nişte chimicale presate,
că mai
nou, în gloanţe-s tot felu’ de mizerii.
La
medicu’ de familie când te duci
te
întreabă dacă în zama de glonţ ai pus şi vegetale.
Am pus,
doamnă, da’ erau cu chimicale.
Vă
înţeleg, la fel păţesc şi eu.
Poftiţi
reţeta “gratuită”
Şi nu
uitaţi: luaţi cu pită!
Moraru’
are o moară veche, de pe vremea războiului
şi
moara lui nu merge decât cu făină de glonţ.
Şi-mi
cumpăr glonţ la glonţ
şi-l
iau cu zamă, îl asezonez.
Gloanţele-s
vechi, geniştii au murit.
M-au
făcut responsabil cu ghicitu’ firului: albastru, roşu sau galben.
De
fiecare dată când îmi caut patentu’ zic
o
rugăciune,
ca să
mai pot mânca încă o dată din zama asta.
Încă
n-am tăiat firu’ roşu.
Încă
nu-s pregătit de parade
la braţ cu jivine.
la braţ cu jivine.
Stau
doar în baricade
şi
mănânc gloanţe
dacă nu
trage nimeni în mine.
© Ioana
Haitchi, 10.03.2014, Klausenburg
Foto:
Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu