Bontón

  E o secundă care te minte, Monşer,

  sau care se lasă minţită cu atâta uşurinţă,

  încât te întrebi, dacă e mister

  sau curată nesăbuinţă

  într-o anume rotire sau un pas pătrat

  al gândului în orizonturi

  sau cine ştie,

  poate e chiar o formă perversă de păcat.

  Am adus ieri secunda ce fugise cu un bătrân cavaler.

  În mantia lui, viermii de mătase erau încă vii,

  ţeseau o altă secundă furată

  şi n-am să ştiu niciodată,

  de ce trăiesc secundele cerate în muzee

  sau poate doar un gând s-ar potrivi

  peste năstruşnica  viaţă

  ce are în puiucul ei

  ascunse toate măştile din colivii.

  Monşer, mi-e dor de vinul sec  ce l-am băut

  într-o dugheană mare, unde butoaiele de bere

  se înecau în cercurile mici

  ale secundei  cu himere,

  o simfonie despre marele nimic

  în care pălărierul cu-ale lui coliere

  strângea de gât un purice pitit

  ce tremura în mantia-bufon

  şi înţepa ca viespea-n miere

  un vierme de mătase-n hexagon.

  Mi-e dor de palma pălărierului de ar ascunde

  un gând de mintea unui om.

  Monşer, e o secundă ce ne minte

  şi-o face de bontón.

  © Ioana Haitchi, 15.05.2015, Klausenburg

  Foto by Ioana Haitchi, Without eyes

  © Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate