Totul
îmi pare de piatră.
© Ioana Haitchi – Copyright
– Toate drepturile rezervate
Pomul
ăsta ce plânge tăceri
îmi
pare o salcie
când
îi văd ramurile-ascunse
în
miezul fiecărei seri.
Totul
e o geometrie de amintiri
atunci
când mi te plimbi goală
şi
treci ca o siluetă ce zboară,
umbra
ta mă incită
să
te simt la fiecare pas
ca
pe-o gazelă rănită;
picioarele
tale sunt tulpini mângâiate
ce-mi
despoaie verbul
şi
pătrund în pământ
pentru
că simt rădăcina germinând
în
pântecul tău, piele peste pielea mea
şi
o simt până când vocea ta ca o adiere înnebunită
trezeşte
dorinţa mea de-a te avea.
În
tine pot simţi fiecare stea
ce
dă fiori cu al tău sărut
în
buzele mele pierdut
sau
ascultându-ţi râsul, însoţindu-mi tristeţea sihastră
cu
murmurul cerului în florile mele
să-ţi
şoptesc…ce mult te iubesc.
Te
iubesc !
Te
iubesc în suspinul ce ţine
vântul
ce-ţi spune pe nume
sau
fiece floare ce-ţi poartă aroma nectarului
pe
aripi deja pierdute
de
fluture tandru.
©
Cesar Curiel
©
Traducerea Ioana Haitchi, 16.03.2016, Klausenburg
Foto:
Internet
Tú,
la flor
Todo
me parece piedra.
Hasta el árbol que llora silencios
me parece un sauce
cuando lo veo ocultar sus ramas
en medio de cada noche.
Hasta el árbol que llora silencios
me parece un sauce
cuando lo veo ocultar sus ramas
en medio de cada noche.
Todo
es una geometría de recuerdos
cuando caminas desnuda
y a paso de silueta vuelas
y tu sombra me provoca
que siento tuyo cada paso
como el de una gacela herida;
tus pies son cual caricia de tallo
que me despoja del verbo
que lleva la tierra
porque siento la raíz como germina
en tu vientre que es piel sobre la mía
y sentir a la vez tu voz como una brisa enloquecida
despertar en mi las ganas de tenerte.
cuando caminas desnuda
y a paso de silueta vuelas
y tu sombra me provoca
que siento tuyo cada paso
como el de una gacela herida;
tus pies son cual caricia de tallo
que me despoja del verbo
que lleva la tierra
porque siento la raíz como germina
en tu vientre que es piel sobre la mía
y sentir a la vez tu voz como una brisa enloquecida
despertar en mi las ganas de tenerte.
Poder
palpar en ti cada estrella
que tirita ausente con un beso tuyo
que se pierde en mis labios
o escuchar tu risa simbrar mi tristeza de ermitaño,
murmullo de cielo que en mi florece
para decirte al oído... Cuanto te amo.
que tirita ausente con un beso tuyo
que se pierde en mis labios
o escuchar tu risa simbrar mi tristeza de ermitaño,
murmullo de cielo que en mi florece
para decirte al oído... Cuanto te amo.
Te
amo...!
Te amo en el suspiro que tiene
el viento al decir tu nombre
o cada flor que lleva el nectar de tu aroma
en las alas ya pérdidas
de una tierna mariposa.
Te amo en el suspiro que tiene
el viento al decir tu nombre
o cada flor que lleva el nectar de tu aroma
en las alas ya pérdidas
de una tierna mariposa.
©
Cesar Curiel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu