N-am cunoscut un om mai vesel
care
să tăvălească destinul
mai
normal decât orice răsărit.
Ai
ajuns la tine devreme şi ne-ai molipsit
de
viaţă, ca de-un paşnic rebel.
Zâmbetul
tău are întotdeauna prieteni,
cuvintele
ţi se aşază liniştit,
căci
în poveştile tale, pădurile mai au căprioare
şi
caii mai poartă-n copite,
urme
de aur şi pinteni.
Lângă
tine aerul se respiră uşor,
se
trăieşte atât de firesc,
încât
ţi se pare că simplitatea nu doare
în
timpul ce se lasă descoperit,
n-am
cunoscut un om mai vesel
care
să tăvălească destinul
mai
normal decât orice răsărit.
©
Ioana Haitchi, 29.05.2016, Klausenburg
Foto: Florentina Wittenberger
© Ioana Haitchi – Copyright
– Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu