Se spune,
că pietrele de moară apasă
pe lacrima din râu
şi c-o roteşte până devine spin cu rază-săgeată
şi-i tot mai înceată
când unduirea se-nţepeneşte
în peştii brodaţi pe maluri-ferestre.
N-aude nici cununa tălpilor muşcate
de dragul, dragelor, uitate
pe prag de susur înnodate.
Şi sfâşia conturul cu pietrele de moară
scrâşnite-n dinţii seminţelor-vioară,
când boabe erau în sfârcurile nopţilor de vară.
pe lacrima din râu
şi c-o roteşte până devine spin cu rază-săgeată
şi-i tot mai înceată
când unduirea se-nţepeneşte
în peştii brodaţi pe maluri-ferestre.
N-aude nici cununa tălpilor muşcate
de dragul, dragelor, uitate
pe prag de susur înnodate.
Şi sfâşia conturul cu pietrele de moară
scrâşnite-n dinţii seminţelor-vioară,
când boabe erau în sfârcurile nopţilor de vară.
©
Ioana Haitchi, 18.02.2014, Klausenburg
Foto: Sava Henția, Moara
Foto: Sava Henția, Moara
©
Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu