Să avem răbdare cu noi

Am sufletul greu.

Zăpezile altora s-au făcut lespezi

şi urlă cu neputinţele venelor

de-a mai purta încă o povară.

Am la rever sufletul mereu,

chiar dacă arce şi săbii

răscolesc burţile apelor

pentru a mia oară.

Cu sufletul greu

îi privea cuvintele încă nerostite,

dodoloaţe şi gureşe,

cum sfătoase şi preapline

se potriveau una pe alta,

îi săruta inima să-l înduplece,

cu grijă să-i aşeze rănile,

mâinile ei să îl cuprindă

în toate iernile izgonite de-a valma.

Am sufletul greu

de-atâta răbdare cu noi

pentru a ne potrivi clipa

în toate fiinţele noastre,

pentru ca apoi

să nu ne întrebăm aripa,

unde ne sunt inimile sihastre.

Inima pentru toate pomenirile,

Inima pentru păcate,

Inima pentru toate iubirile,

Inima pentru dreptate,

Inima pentru tristeţe.

Am sufletul greu

şi de-atâta bineţe

în gheara soarelui

durerea stă într-un picior

la porţile Raiului.

© Ioana Haitchi, 08.07.2016, Klausenburg

Foto: Internet

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate