Curcubeu miop

Întotdeauna greşesc,

aceeaşi greşeală mereu şi mereu,

căutând fără să ştiu şi iar căutând

şi găsind o coajă bătrână de curcubeu miop.

Şi Diogene s-ar fi descurcat mai bine într-o zi de post.

Poate chiar trebuia să pierd acel timp,

stătea îngrămădit ca o căpuşă între praguri.

I-am dat drumul, ca unui câine ce era sugrumat în lanţ

şi săpase tranşee încercând să sară gardul.

Degeaba, cu binele altuia, fie el şi dăruit,

nu se poate peteci curcubeul nimănui.

Rămâne mut, şchiop, orb, ştirb,

aşa cum îi este dat să fie.

L(e)acurile repară nopţi şi zile

când orele au aceeaşi formă atonă

izgonite de ironia perfecţiunii.

Întotdeauna greşesc

şi sunt gata mereu şi mereu

pentru o nouă greşeală a rugăciunii.

© Ioana Haitchi, 17.08.2016, Klausenburg

Foto: Ioana Haitchi

© Ioana Haitchi – Copyright –Toate drepturile rezervate