Pe urzeala timpului cu picioarele desculţe

Ioana HAITCHI 06:27:00 Lacrima I(c)oanei – fragment,

Buza lipită de uscăciunea febrei, coace gândul înaintea rostirii.
Golul îşi măsoară eternitatea după un somn fără vise.
Un sentiment al hoţiei, o barbaritate ce a rămas înscrisă în cearcăna celulei,
dintre realul admis al cărnii şi ţesutul neted al timpului.
Frigul ce răzbate spinarea la fiecare pulsaţie
se leagănă în oda venelor ce cântă furtul vremii.
În mâinile reci, o pace a capului plecat spre linia vieţii.
Se întoarce mereu cu aceeaşi taină, la vedere deja,

căci se plimbă pe şira spinării un rob dintr-o viaţă neştiută,

cu o povară a gândului nerostit nici la Împărtăşanie.