Despre fericire

  Pietrele ce ne îndoaie spatele

  străluceau cândva pe un cer

  în care păsările aveau încheietura aripii

  înşurubată în odăiţa noastră,

  un cer care ne-a trădat lumina

  şi a închis fereastră după fereastră.

  Despre fericire aş putea să-ţi spun,

  că are un preţ nefericit de mare,

  că stă cocoţată în piciorul de barză

  îndoit către acul mic al ceasornicarului bătrân

  şi cântă un cântec de leagăn

  spatelui încovoiat rănit de aceleaşi arme

  din care pacea îşi flutură senină albul păgân.

  Pietrele ce ne îndoaie spatele sunt fine

  şi semeţ lustruite de un cer ilegitim,

  trădate de lacrimile noastre libertine

  atunci când fără să ştim,

  înşurubam în furtună dorinţele

  aruncând cu pietre în dependenţa de iubire.

  Chiar şi acum când am deschis cerurile

  cu fineţea durerii aşezată în mine,

  despre fericire aş putea să-ţi spun,

  că are un preţ nefericit de mare,

  din care zile peste zile

  se deşiră o pradă de război într-o ţeavă de tun

  din care zboară păsări ce sărută călcâiul lui Ahile.

  © Ioana HAITCHI, 08.09.2016, Klausenburg

  Foto: Internet

  © Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezerate