E
doar un sentiment de pace gândind,
că
din rodul viei mănâncă şi beau şi ateii,
dar
nu mă îmbăt cu speranţă.
Pe
doamna asta am ascuns-o
chiar
şi de firul de praf
şi
de ceasornicarul bătrân,
e
undeva prin mine
şi
eu ascunsă în păsări
şi
păsările-n alte ceruri,
unde
pot să mai plâng.
E
doar un sentiment de pace gândind,
că
liniştea ajunge măcar o dată peste toate,
mă
amăgeşte sărutul pe icoane,
un
sigiliu ce trudeşte firul de praf,
un
dumnezeu al berzelor, aducătoare
întotdeauna
de speranţă, un făurar
ce
ar putea transforma orice sărut în icoană.
E
doar un sentiment de pace gândind,
că
durerea ar putea fi mai blândă,
că
s-ar putea milui
din
osândă în osândă,
din
fierbinţeli în frisoane,
în
firul de praf, în berze, în păsări,
în
ateii sărutaţi de icoane.
©
Ioana Haitchi, 08.09.2016, Klausenburg
Foto:
Internet
©
Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu