Nu
ştiu dacă l-am căutat pe Dumnezeu
sau
a apărut îmbrăţişând poverile mele,
atunci
când pietrele îngroşau întunericul.
Şi
nu-l căutam conştientă
nici
atunci când mă rugam cu cuvintele Lui,
poate
de aceea mi s-a îndurat
şi
mila pură şi-a aşezat-o pe o povară nedreaptă
sau
pe o dreptate numai de El ştiută.
Şi
de acolo, doar El îmi putea face lumină
cu
o putere numai Lui hărăzită,
atunci
când înlăuntrul palmelor mele
mă
lumina fără să ştiu.
E
o febră mută în boloboace,
mutând
cerurile de-a dreapta şi de-a stânga,
o
tăcere în care doar gândul pur încape,
gândul
care curăţă până la os şi dincolo de măduvă.
Te
lasă atât de curat,
încât
te doare şi cuvântul sincer al mamei,
al
aceleia care te-a născut fără să ştie cine eşti.
©
Ioana Haitchi, 05.09.2016, Klausenburg
Foto:
Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright
– Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu