Eram
îmbrăcată doar cu inima ta pe umărul stâng,
iar pe umărul drept îmi purtam păcatele de iertat.
Cine să-nțeleagă de ce ai plecat? Cine?
iar pe umărul drept îmi purtam păcatele de iertat.
Cine să-nțeleagă de ce ai plecat? Cine?
Câteodatӑ
m-apucӑ sӑ-ţi scriu în semnul infinitului,
Sӑ-ţi
scriu la nesfârşit cu ovale de toamnӑ
în
care somnul de frumuseţe se trezeşte albind întunericul,
Cu
ele sӑ-ţi arunc în geam când valul ne rӑstoarnӑ
Ori
cu inima mea din puiucul timpului.
Câteodatӑ
m-apucӑ sӑ-ţi scriu rӑsfoind întunericul,
Sӑ-ţi
scriu rotund în ovale de infinit
în
care toamna hoinӑreşte paşii curaţi,
Cu
ele sӑ-ţi alin suişul când sӑrutul a încâlcit
Aripile
îndrӑgostiţilor nevinovaţi.
Câteodatӑ
m-apucӑ sӑ-ţi scriu,
Ȋn
semnul infinitului sӑ-ţi plâng,
Cu
pӑcatele mele de iertat pe umӑrul drept,
Cu
inima ta în ovale de toamnӑ pe umӑrul stâng.
Din cartea de poezie, Trezvie
©
Ioana HAITCHI, 30.01.2017, Klausenburg
Foto:
Albena Vatcheva, Dreams
©
Ioana HAITCHI – Copyright Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu