Zbuciumul nopții

  Zbuciumul nopţii azvârlit în fereastra ta,

  acolo mӑ vӑd în astӑ-searӑ,

  Am colorat pân’ am gӑsit un Pictor

  care sӑ deseneze un alt Pictor,

  Pictorul în inima cӑruia sӑ batӑ inima ta.

 

  Nu ştiu dacӑ ţi-a ajuns pensia din aprilie,

  vânturile nu mai deseneazӑ,

  Izgonite sunt astrele cerului cӑutându-ne,

  deşi suntem atât de puţini

  şi-ar trebui sӑ ne vedem, spuneai,

  O sӑ-mi arvunesc la rotarul timpului înc-o fereastrӑ

  pentru serile tale înflorite de mai.

 

  Pe Regele Lear o sӑ-l întreb

  dacӑ îşi mai poate îndura istoria

  şi pe Cordelia,

  dacӑ adevӑrul merita sӑ fie spus.

  Ce tragedii ne aşteaptӑ în întâlnirile

  dintre ferestrele tale şi urmӑtorul apus?

 

  Zbuciumul nopţii azvârlit în fereastra ta

  are chipul Cordeliei,

  Un Pictor îndrӑgostit de noi, o vrea

  în inima mea sӑ îi batӑ un poem,

  doar un boem

  arvunit în nopţile tale de glorie.

 

  © Ioana HAITCHI, 06.02.2017, Klausenburg

  Image: Albena Vatcheva

  © Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate