Recuzitӑ (Lui “Norman” şi “Domnului”)

Nu ştiu dacӑ s-a trezit dimineaţa

ori surâsul tӑu îngrӑmӑdea alte dimineţi,

Când orizontul se prefӑcea într-o scenӑ,

un spectacol cu Actori deghizaţi în alţi Actori,

cu Frunze deghizate-n Frunze.

Stimabilul zeu de serviciu le spunea tuturor

sӑ mai lase loc de încӑ un act

în care visul nopţii sӑ ne mai joace o scenӑ

a iubirii veşnice. Nimeni n-a aplaudat,

Un sfârşit la fel de tragic precum omenirea însӑşi.

***

Mereu se pretind a fi mişcӑri de décor,

Mereu se lasӑ întunericul  şi cortina aceea, mereu roşie,

O lacrimӑ ce mereu îşi schimbӑ înfӑţişarea,

ia chipul actorului şi îl aşazӑ în recuzitӑ,

unde mai construieşte o mascӑ pentru viitorul rol.

***

Nu ştiu dacӑ s-a trezit dimineaţa

ori surâsul tӑu îngrӑmӑdea alte dimineţi,

Când Lacrima prefӑcutӑ în Lacrimӑ

Juca rolul unui muritor sfânt pe cruce

Cu masca unui actor din recuzitӑ.

***

© Ioana HAITCHI 07.02.2017, Klausenburg

Foto: “Cabinierul” – Radu Botar, Ciprian Vultur, Marius Romilӑ Photographer, 04.02.2017, Turda

© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate