Îți amintești de pasărea naufragiată în
mlaștină cu fantasme și mirosuri degradante și cu privirea incitantă de
manechin? În locul valului ajuns la țărm, ceața ce inundă firele
revelației, albastrul elicelor din picăturile expirației, sferele înalte
ale clipirilor. În fiecare lună au poftă pentru locuitele corpuri, în
funcție de geometria petalelor, aşadar, atingerea amorfă în rotația
terifiantă din asfixiere. (Între timp, îmi place să văd de aici, pânzele
de păianjen ale supraaglomerării politicii și politicienilor cu
negocierile lor, cât de mare e plata uimirii, a piciorului pătruns în
sârma ghimpată, îndârjirea respirației târzii în scintilația norului
deghizat? Oare, nu cumva suntem cu toții goi sau muribunzi? Tu, sofist
în teorii depășite. Și ce ne spun doctoratele obtuze, labirintul epuizat
al măștii? În cele din urmă rămânem cu operațiunile matematice ale
licuricilor în limba engleză, înainte de sângerarea spermei: îmbătrânim
ca nişte mercenari cu o anumită fascinație pentru nitroglicerină; alții
mușcă din momeala crucii la viteza unui jet, fără să observe chiar
farsa, aceea care ocupă statusuri privilegiate.) La toate acestea se
adaugă lipsa de claritate a cerului din interiorul acestor patru pereți,
unde încercăm următorul orgasm: dar ne lipsește oxigenul porilor,
pentru oscilația voluptoasă a trapezului. Cu tot acest spectacol, suntem
plini de foame, mergem de la un colț la altul, așa cum ne este
obiceiul.
, Barataria, 06.VIII.2012
, traducerea, 27.06.2018, KlausenburgFoto: Internet
Motel
¿Te acuerdas del pajarillo náufrago en el
pantano con fantasmas y olores degradados y las miradas excitantes del
maniquí? En vez de la ola sobre el litoral, el vaho cunde las hebras de
la revelación, azul de hélices en las gotas de la exhalación, altas
esferas alrededor del parpadeo. Todos los meses tienen lujuria de
cuerpos habitados acordes a la geometría de los pétalos, ahí, el tacto
amorfo en la rotación despavorida de la asfixia. (Entre tanto, me gusta
ver desde aquí, las telarañas del hacinamiento de la política y los
políticos con sus negociaciones, cuánto vale el pago del asombro, la
metida de patas en las alambradas, el empecinamiento de la respiración
tardía en el centelleo de la nube disfrazada? Acaso, ¿todos estamos
desnudos o moribundos? Vos, sofista de teorías en desuso. ¿Qué nos dicen
los doctorados obtusos, el exhausto laberinto de la máscara? Al final
que nos queda de las operaciones matemáticas, de la luciérnaga en las
ingles, del sangrado previo a la esperma: envejecemos como viles
mercenarios con cierta fascinación por la nitroglicerina; otros muerden
el anzuelo de la cruz a la velocidad de un Jet, sin siquiera darse
cuenta de la farsa, esa que ocupa los lugares privilegiados del Estado.)
A todo esto añadimos, la poca claridad del cielo que hay dentro de
estas cuatro paredes, donde intentamos el próximo orgasmo: pero nos
falta el oxígeno de los poros, para el vaivén voluptuoso del trapecio.
Con todo este espectáculo, nos llenamos de hambre, andamos de una
esquina a otra, como es la costumbre.
© André Cruchaga și Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu