Echilibrul între vibrații

Fӑrӑ sӑ le iau apӑrarea celor care nu au putut numi un titlu de carte mӑcar, îi înțeleg, deoarece ei sunt generațiile care au fost inundate cu informații, de cele mai multe ori false, ocupându-și timpul probabil cu decodӑri inutile. Cei care scriu, scriu doar pentru ei. A face din asta un act de patriotism e deja ridicol. Și de ce scriu? Unii să se vindece, alţii din vanitate, alţii din talent.

Cartea poate fi încadratӑ la secţiunea ”dietӑ personalizatӑ”, un aliment sӑnӑtos, dar greu digerabil, cu o altӑ vibraţie, cu o altӑ perspectivӑ a vizualizӑrii informaţiei citite, deoarece vibraţia în sine e alta, mult diferitӑ de vibraţia manualelor şcolare care nu mai sunt de prea multӑ vreme, cӑrţi.

Aşadar, NU daţi vina pe cei care nu citesc. Ei sunt rezultatul lipsei noastre de atitudine atunci când am acceptat sistemul de învӑţӑmânt, sistemul de informare, sistemul de entertainment , confundat adesea cu te miri ce lansare de carte, sistemul în care sunt îndrumaţi tinerii spre o spiritualitate falsӑ – vezi cӑrţile de dezvoltare personalӑ. Cartea are vibraţia pӑmântului, a lemnului, iar tinerii sunt de mici direcţionaţi spre virtual, de la banalul telefon, la transmisiile Live pe Facebook. Prin vӑz se transmit 80% din informaţii. E mai uşor de asimilat un film, un documentar, un interviu, o informaţie audio, o melodie, decât o carte, deoarece cartea rânduie altfel mintea, lucrurile, într-o ordine total diferitӑ de virtual.

Trebuie înţeles acest lucru şi mai ales, trebuie cӑutate punctele de echilibru dintre vibraţii pentru a gӑsi echilibrul emoţional necesar pentru ca cineva care nu este atras de cӑrti sӑ-şi reconsidere atitudinea. Lui chiar trebuie sӑ-i merite şi pentru asta el trebuie sӑ citeascӑ adevӑratele cӑrţi. Aici sunt vinovate moral un numӑr foarte mare de edituri care au acceptat sӑ editeze mizerii. Adevӑrul e la mijloc.