Dezmierdarea de fagure

Aşa bӑtea aripa de fluture pe obrazul dimineţii,
Îşi cânta odoarele cu pӑrul bӑlai,
Le ţinea în braţe ca mamele ce le cântӑ pruncilor de trezire
Sӑ-i înveţe pe vecie, dragostea.
…
Eu am fost şi mare şi adiere şi furtunӑ şi fluture,
Când larva era mai preţioasӑ ca zeii,
Când privirea era mai rotundӑ ca mugurii
sacrificaţi pentru desӑvârşirea cupolei,
Am fost într-un timp înalt, prea înalt
Ori poate limbile lui n-au ştiut încovoia arcele serii
Ori poate liniştea, da, liniştea,
Avea prea multe scӑriţe pe nervura frunzei.
…
Nu ştiu de ce nu te-am vӑzut,
Doar ştiusem cӑ eşti, doar ştiusem, chiar ştiam
Gustul sӑrii şi mierea coaptӑ,
Aveam şi un mal pentru cei truditori
şi pentru visӑtori, farul.
…
Rӑmâne dezmierdarea de fagure
Şi cântul odoarelor
şi aripa de fluture pe obrazul dimineţii
în braţele mamelor ce le cântӑ pruncilor de trezire
sӑ-i înveţe pe vecie, dragostea.
…
Din cartea de poezie, GULG

© Ioana HAITCHI, 24.03.2018, Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate