ZVON

Se zvonea că vidul mișcă eternitățile,
Că ploaia limpezește abisul
în murmurul încӑlzit al cӑprioarei din bӑtaia puştii,
Cӑ mierea cuminecӑ dis-de-duminicӑ
Şi cӑ mintea e sortită cuştii.
…
Se ştia cӑ nimicul e pradă, pradă pură dezmățului
Şi cӑ floarea, cea mai floare în varӑ-mireanӑ
E nălucӑ şi patimӑ şi teamӑ de ziduri,
Într-un Manole al apusului şi într-un rӑsӑrit de Ană.
De fluturi, de orgă şi de leeduri.
…
Se ademeneşte fluierul tӑu cu gura ta, Ozana,
Cea mai frumoasӑ şi curgӑtoare dintre toate poemele
Şi se lasӑ pomana, cea mai iubitoare
Dintre toate ispitele,
Aceea care crede, care e una în toate fiinţele
Ce îşi curge în sieşi, în sfinţenie, în nevӑzuta
Mângâietoare povarӑ.
Sunt semne cӑ se apropie, mult se apropie
Moşii de varӑ
Care pecetluit mi se sfâşie între sfioasele degete.
Trei la numӑr dupӑ socoata umanӑ.
…
Se zvonea cӑ omul va naşte iubire,
Şi cӑ iubirea aceasta îl va izbӑvi de pӑcate
Şi iar se zvonea cӑ pleoapa mişcӑ eternitӑţile,
Cӑ lacrima limpezeşte abisul pe întunecate.
Şi cӑ cea mai mare dintre toate rugile,
Cea mai simplӑ eternitate
Ne va fi foarte, foarte veşnicӑ
În însingurata dreptate,
Cӑci dreptatea e o fatӑ singurӑ
Ce umblӑ despuiatӑ şi tristӑ,
Ca o nӑlucӑ, dar vezi, e una treazӑ şi visul
Mişca eternitӑţile şi limpezea abisul.
…
Din cartea de poezie GULG
…
© Ioana HAITCHI, 25.11.2018, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

 ZVON audio pe SoundCloud