Ne-a rămas în timp martorul mut al grădinilor și acea oglindă îndepărtată care avertizează memoria în transa umbrelor ei. Nu este întâmplătoare zbaterea scalpului din piept, nici fabula aceea din suburbii, nudă în anxietate care favorizează agonia. Întotdeauna am mers desculți și trupul nu făcea excepție. A fost ceva mister în acea sare din peisajul orgasmelor. A fost atunci când instinctul a deschis ușa genitală a posterității și furtuna ei a izbucnit din fereastră. (Dar în fugă, apoi, galopul septural al flăcării, marea înecată în gât, o lalea de cenușă prinsă în dinți.) În rest, e doar un râu de orfani.
...
Din cartea: Pragul suspiciunii, 2020
...
© André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 06.06.2020, Klausenburg
© Pictură de Gerard Brok
...
ESPEJO REMOTO
...
Nos queda en el tiempo el testigo mudo de los jardines y aquel remoto espejo que advierte la memoria en su trance de sombras. No es casual el aleteo del escalpelo en el pecho, ni aquella fábula de suburbios desnudos en la ansiedad que propicia la agonía. Siempre anduvimos descalzos y el cuerpo no fue la excepción. Había algo de misterio en aquella sal del paisaje de los orgasmos. La había cuando el instinto abría la puerta genital de la posteridad y su tormenta de ráfaga de ventanales. (Pero en la fuga, luego, el galope sepulcral de la llama, el mar ahogado en la garganta, un tulipán de ceniza atrapado en los dientes.) Lo demás, es solo un río de orfandades.
...
Del libro: Umbral de la sospecha, 2020.
...
©André Cruchaga, 06.06.2020
©Pintura de Gerard Brok
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu