— Să vină toate fetele frumoase ale paradisului, spunea,
— Țuica de mere e cea mai bună cacealma din istoria raiului.
Aici, cărțile au iz de fată frumoasă și mamele sunt ursitoare.
Ce crivăț cu floare, ce crivăț cu floare!
O floare de prun la rever, monșer!
Un-doi-trei, un-doi-trei, un-doi-trei, un-doi-trei,
Semănam din trei în trei iubirile pentru doi în patrulater.
...
Nici Wagner nu mai scria dincoace de ursită, dincolo de soroace,
Via mustea filosofia tristeții în miezul grădinii.
Eu zic că de data asta ai semnat foarte bine pentru mise-en-place.
Suntem prea trecuți de potopul de duminică,
Suntem prea tineri pentru sfârșitul lumii.
...
© Ioana HAITCHI, 12.06.2019, Klausenburg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu