Nu ştiu cum îţi petreci aceste zile,
Dar îţi doresc să-ţi fie aşa cum le
doreşti.
Fără de atropină în pupile
Se pot vedea durerile-omeneşti,
Dar uite, vezi, mi-e tare dor de tine,
Deşi doar ieri spuneam, ce vremuri seci
Ne-ar fi pe un călcâi de-a’ lui Ahile,
De nu ne-am îngâna cu vinuri dulci
Şi roase
de poverile trecute,
Sorbit cu patimă de un sărut
Lăsat la porţile cu chei pierdute.
Ne-om regăsi printre catarge
Descoperind necunoscute ape,
Atunci când noaptea, ziua-ncet o soarbe,
Atunci când ziua nu ne mai încape
De-atâta bucurie să trăim,
De-atâta dor să ne reverse clipa
Şi de lumina ce-o zidim
Şi de dublura din aripa
Ce zborului i-am dat tribut,
Ce gândului i-am pus
cunună
În suflete cu paşi tăcuţi,
Pe frunţile de doldora lumină,
Durerile ce ni le-am petrecut,
Să nu ne poarte nicio vină.
Ne-om regăsi printre catarge
Descoperind necunoscute ape,
Atunci când noaptea, ziua-ncet o soarbe,
Atunci când ziua nu ne mai încape.
Din vol. “Lacrima I(c)oanei”
Articol preluat de pe blogul “Vorbe faine
din Ardeal by Ioana Haitchi”
© Ioana Haitchi,
12.04.2015, Klausenburg
Foto by Ioana Haitchi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu