Pentru un suflet drag mie,
Radu Botar – actor la Teatrul de Nord, Satu – Mare
Mi-e dor de pita făcută din sămânță veche, neatinsă de modernitate,
De cuptoru’ de lut fără urme de călăi,
Pe coama cailor din vechea cetate
Să urc în vreme, să mă lupt cu zmei.
Mi-e dor de-o zamă de prune bistrițene,
Să mă sloboadă lin la spovedania din munți
Şi vinul limpede din damigene
Să-mi curgă peste dorul celor mulți.
Mi-e dor de-o bucurie fără de grimasă,
De sobele mocnind a dimineți,
Mi-e dor de țigla veche de pe acasă,
Ce-mi aminteşte de scripcari, petrecăreți.
Să fiu cu mine m-aş plimba o veşnicie
Şi aş trăi aşa cum sunt, mereu,
Mă lasă, dar, viața să îmi fie,
Ca să îmi fiu, să pot fi eu.
Din vol. Trepte
14.08.2014, Clusium Napocensis
Foto: Radu Botar, Bufonul Regelui
Articol preluat de pe blogul Vorbe faine din Ardeal by Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile
rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu