ce aşteaptă vijelia sub palma nevinovăţiei.
Se lasă întotdeauna sedusă de mările copilăriei,
când cireşii erau mai dulci şi merele mai galbene,
vişinii mai mici în care îţi puteai face un cuib peste vară,
căci scoarţa le era mai netedă ca sâmburii.
Aştept închisă în nuca fragedă
şi în ochii licuricilor din livada popii
unde s-au ascuns veşniciile.
Din Vol. “Lacrima I(c)oanei”
(articol preluat de pe blogul “Vorbe faine din Ardeal by Ioana Haitchi")
© Ioana Haitchi, 28.06.2015, Klausenburg
Foto by Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright –Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu