şi nu mai pot a şti
de-am apucat a-ţi scrie.
Într-un târziu, de sete obosit
mi-era obrazul încă zdrobit
pe foaia de hârtie.
Lacrima mi l-a lipit.
E timbrul cu data precisă
şi chiar nu ştiu, nu mai ştiu,
dacă scrisoarea a fost trimisă.
Obrazu-i tot acolo
şi lacrima-i la fel. Pierdută.
Timbrate doar pe o parte
sărutul şi-l sărută.
Din vol. “Lacrima I(c)oanei”
© Ioana Haitchi, 15.12.2014, Klausenburg
Foto: Internet
Articol preluat de pe blogul “Vorbe faine din Ardeal by Ioana Haitchi”
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu