De
multe ori m-am simţit
ca
şi cum aş face amor cu cuvintele,
nuditatea
am
mângâiat-o până aproape de orgasm
făcându-ne
astfel complicii săruturilor falsificate
şi
în corpul ei se întruchipa noaptea
şi
noaptea aducea suspine
şi
în suspine venea toamna
şi
în fiecare frunză uscată, un an.
Lunile
zboară aducând amintiri,
vocile
sunt ecouri
care
apoi se transformă în cuvinte,
cuvintele
se transformă în vers
şi
versuri ce fac sufletul să plângă
şi
atunci…e ca şi cum ai face amor
cu
nostalgia,
se
deschid răni şi se ascund în crevase
ca
şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic,
dar
la final, rămân cuvinte.
©
Cesar Curiel
©
Traducerea Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 04.10.2015, Klausenburg
Foto: Internet
Foto: Internet
Palabras
Muchas
veces he sentido
como
hago el amor con las palabras,
las
desnudo,
las
acaricio hasta lograr casi de ellas un orgasmo,
nos
hacemos entonces cómplices a beso forjado
y
en su cuerpo plasmo la noche
y
la noche trae suspiros
y
en los suspiros vienen otoños
y
en cada hoja seca, un año.
Vuelan
los meses trayendo consigo recuerdos,
voces
que son cual ecos
que
después se hacen palabras,
palabras
que se plasman en verso
y
versos que hacen llorar el alma
y
entonces… Es como hacer el amor
con
la nostalgia,
es
abrir heridas y esconderlas en recovecos
como
si no pasara nada,
pero
al final, quedan las palabras.
©
Cesar Curiel
©
Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu