Dorria

Uneori, cuvintele prind forma unor vâltori

ca să cuprindă toate zilele

şi se agaţă nopţile în nori

să îşi legene copilele.

Niciodată nu se vinde viaţa pe necuvinte

dacă ştii unde se află sufletul

şi nici gândul nu se înşală cu iubiri nesăbuite.

E dincolo de şoapte, într-o ulcică veche,

acel cuvânt nepereche

ce ronţăie liniştit, fără să ia seama de lipitorile pământului,

îşi face din piatra de moară o morişcă şi cu braţul vântului,

un zeu peste suflet.

Ai să ştii doar tu acele cuvinte care te vieţuiesc

şi tot acele cuvinte care te pot ucide

şi dacă un cuvânt poate învinge o moarte,

tot atâtea Euterpe se pot zidi în calendarul unor zile.

Să ştii că n-am uitat niciun cuvânt din insula cu flori

şi nici de căprioara ce mai are botul umed

păzită de nemuritori.

© Ioana Haitchi, 30.10.2015, Klausenburg

Foto: Dorina Şişu Ploeşteanu

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate