când
călăreai în visele mele
curajoasă
pe fiecare idilă,
ai
navigat cu aripi pe ale mele coaste
întotdeauna
cu durere
şi
peste acel nisip…
peste
care împreună am construit
din
mângâieri, castele
cu
turnurile alchimiei pictând un sărut;
am
format pereţi din pielea nudă
şi
în sânii tăi am văzut albul ţesut
ca
doi fulgi
în
derivă;
te-am
simţit ca şi cum glasul
ţi-ar
fi răsunat ca un ecou în a mea tăcere,
când
la tine mă gândesc
nu
fac mai mult decât să-mi ating
umbra
simţindu-ţi
aproape amintirea,
deşi
atât de departe-mi eşti.
©
Cesar Curiel
©
Traducerea Ioana Haitchi, 26.11.2015, Klausenburg
Foto: Internet
Casi
mía…
Fuiste
mía o casi, para ser más preciso
cuando
en mis sueños montaste
valiéndote
de cada idilio,
navegaste
con tus alas sobre mi costa
siempre
en pena
y
de aquella arena…
de
aquella de la que juntos construimos
castillos
sobre caricias
con
torres de alquimia pintadas a beso;
formamos
paredes con la piel desnuda
y
en tus pechos vi la blancura
como
un par de copos
a
la deriva;
te
sentí tan mía como tu voz
resuena
haciendo eco en mi silencio,
cuando
a solas te pienso
y
no hago más que tocar
mi
sombra
sintiendo
tu recuerdo cerca
aunque
estés tan lejos.
©
Cesar Curiel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu