în marea mea care era
lumea ta,
tot aşa cum ai distrus şi violetele
albe
pe care le-am semănat;
niciodată n-ai înţeles, nici
nu te-a interesat,
doar ai căutat din inerţie
să prinzi pasărea,
să-i opreşti cântul,
să-i opreşti cântul,
potolindu-ţi setea de
prizonierat,
fiindcă în ochii mei
lumina ai văzut-o,
dar n-ai ştiut s-o citeşti
niciodată,
ai ignorat chiar şi setea
ce-am simţit-o
căci ai crezut că eram de
apă.
© Cesar Curiel
© Traducerea Ioana
Haitchi, 08.11.2015, Klausenburg
Foto: Internet
Ignominia
Navegaste siempre austera
en mi mar
que fue tu mundo,
a la par de violetas
blancas arrancaste
lo que yo sembraba;
nunca lo entendiste, ni te
interesó tampoco,
sólo buscaste por inercia
atrapar el ave, callar su canto,
saciar tu sed de
prisionera
porque en mis ojos viste
luciérnagas
pero no supiste leer nunca
mi mirada,
ignoraste también la sed
que yo sentía
porque pensaste que yo era
de agua.
© Cesar Curiel
© Ioana Haitchi – Copyright
– Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu