Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea,
activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual - metodă de
eliberare interioară. Poezia
dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare;
unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea
vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie,
prezență. Exorcism,
incantație, magie. Sublimarea,
compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de
rase, națiuni, clase. Neagă
istoria: în sinele ei sunt rezolvate
toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire,
nedirijate. Fiica norocului; rezultatul unui calcul. Arta de a vorbi într-un mod
superior; limbaj primitiv. Obedienţă în faţa legii; creând altele. Imitarea
anticilor, copia realului, copia unei copii a ideii. Nebunie, extaz, logo-uri. Întoarcerea
în copilărie, relaţii intime, nostalgia paradisului, a iadului, limb. Joaca, locul de muncă, activitatea
ascetică. Mărturisirea. Experiență înnăscută. Viziune, muzică, simbol. Analogie:
poezia este o spirală unde rezonează muzica
lumii și ritmuri și rime, ce sunt doar corespondențe, ecouri de armonie universală. Educație, morală, exemplu, revelație, dans, dialog, monolog. Vocea
poporului, limba aleşilor, cuvântul singuraticului. Pur
și impur, sacru și profan, popularitate și minoritate, colectiv și personal, dezvelit și îmbrăcat, vorbit,
pictat, scris, deține toate fețele, dar unii spun că nu are nimic:
poezia este o mască ce ascunde vidul şi dovada
frumosului, de grandoarea de prisos a oricărui efort uman.
© Octavio Paz
© Traducerea Ioana Haitchi, 07.11.2015, Klausenburg
Foto: Internet, Octavio Paz
El
arco y la lira
La
poesía es conocimiento, salvación, poder, abandono. Operación capaz de cambiar
al mundo, la actividad poética es revolucionaria por naturaleza; ejercicio
espiritual, es un método de liberación interior. La poesía revela este mundo;
crea otro. Pan de los elegidos; alimento maldito. Aísla; une. Invitación al
viaje; regreso a la tierra natal. Inspiración, respiración, ejercicio muscular.
Plegaria al vacío, diálogo con la ausencia: el tedio, la angustia y la
desesperación la alimentan. Oración, letanía, epifanía, presencia. Exorcismo,
conjuro, magia. Sublimación, compensación, condensación del inconsciente.
Expresión histórica de razas, naciones, clases. Niega a la historia: en su seno
se resuelven todos los conflictos objetivos y el hombre adquiere al fin
conciencia de ser algo más que tránsito. Experiencia, sentimiento, emoción,
intuición, pensamiento no dirigido. Hija del azar; fruto del cálculo. Arte de
hablar en una forma superior; lenguaje primitivo. Obediencia a las reglas;
creación de otras. Imitación de los antiguos, copia de lo real, copia de una
copia de la idea. Locura, éxtasis, logos. Regreso a la infancia, coito,
nostalgia del paraíso, del infierno, del limbo. Juego, trabajo, actividad
ascética. Confesión. Experiencia innata. Visión, música, símbolo. Analogía: el
poema es un caracol en donde resuena la música del mundo y metros y rimas no
son sino correspondencia
© Octavio Paz
© Octavio Paz
© Ioana Haitchi – Copyright –Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu