S-au păstrat oglinzile (Se guardaron los espejos)

  S-au păstrat oglinzile,

  toată lumea şi-a ascuns faţa,

  atunci când moartea a trecut;

  dar ea, nu s-a întors să ne vadă

  fiindcă nu avea  ochi,

  adulmeca precum un câine de pradă;

  şi ne era teamă,

  trăgeam amintirile  afară

  pentru ca timpul să le sece,

  pentru această nostalgie aerată, 
  deja pierdută,

  pe care toată lumea o păstrează;

  dar am văzut trecând doar reflexia umbrei mele,

  alerga tot mai jos,

  ascunzând poate înfricoşare

  sau iubiri întotdeauna tăcute

  sau plânsul ce tulbură noaptea

  în braţele cuvintelor tale.

  © Cesar Curiel

  © Traducerea Ioana Haitchi, 07.11.2015, Klausenburg

  Foto: Internet

  Se guardaron los espejos

  Se guardaron los espejos,

  cada quien ocultó su rostro

  cuando la muerte pasaba;

  pero está, no volteó para vernos

  porque no tenía ojos,

  olfateo como un can al acecho;

  y tuvimos miedo,

  sacamos los recuerdos a la intemperie

  para que el tiempo los secara,

  para que este oreara las nostalgias ya pérdidas,

  las que cada quien guardaba;

  pero sólo vi pasar el reflejo de mi sombra

  correr sótano abajo,

  tal vez ocultado miedos

  o amores siempre callados

  o llantos, que confundió la noche

  en el ramaje de tus palabras.

  © Cesar Curiel

  © Traducerea Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate