când
întunericul îşi ridică lumina prin
fereastră,
mă
vede umbra şi mă cuprinde
când
mă gândesc la tine, iubito;
şi
dacă în noapte
sau
în zori
se
oglindeşte-n depărtare
o
siluetă feminină ce are graţia ta,
trebuie
că este nostalgia ta deghizată
ce
se joacă în trecuturile mele
şi
întotdeauna în linişte mă însoţeşte;
de
aceea ochii tăi sunt pentru puritatea mea
precum
acea copilă neastâmpărată
ce-a
fost şi mi-a dăruit căldura nudităţii,
nu
ştiu dacă timpul a trecut
fiindcă-ţi
văd chipul mereu şi aş
vrea
sa-mi
fie pentru totdeauna, iubito,
frumuseţea
ta, fericirea
şi
raţiunea mea de a fi.
©
Cesar Curiel
©
Traducerea Ioana Haitchi, 07.11.2015, Klausenburg
Foto:
Internet
Poema
XI
Cada tarde mi soledad me acaricia
cuando el crepúsculo asoma su luz por mi ventana,
me viste de sombra y me abraza
cuando pienso en ti, vida mía;
si es por las noches
o al salir el alba
se ve en el reflejo de la distante orilla
una silueta femenina, que tiene tu gracia,
has de ser tu disfrazada de nostalgia
la que juega en mis rincones
y siempre en silencio me acompaña;
porque tus ojos son para mi pureza
como la niña aquella traviesa
que fuiste al darme con desnudez calor,
no quise pasara el tiempo
porque ver tu cara por siempre yo quería
y fuese eternamente, amada mía,
tu belleza la dicha
y mi razón de ser.
Cada tarde mi soledad me acaricia
cuando el crepúsculo asoma su luz por mi ventana,
me viste de sombra y me abraza
cuando pienso en ti, vida mía;
si es por las noches
o al salir el alba
se ve en el reflejo de la distante orilla
una silueta femenina, que tiene tu gracia,
has de ser tu disfrazada de nostalgia
la que juega en mis rincones
y siempre en silencio me acompaña;
porque tus ojos son para mi pureza
como la niña aquella traviesa
que fuiste al darme con desnudez calor,
no quise pasara el tiempo
porque ver tu cara por siempre yo quería
y fuese eternamente, amada mía,
tu belleza la dicha
y mi razón de ser.
©
Cesar Curiel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu