The Praz Arrow

Se grăbea să prindă deschis magazinul din colţ,

un colţ din colţul despre care nu se mai spunea nimic.

Şi uitarea ar avea ceva sens dacă n-ar împrăştia  un pic

din farmecul apoteotic al seminţei.

Se trage cu tunul în forţe risipite

Şi cu ghiulele de carton se trage,

Pe ţevile pripernicite

Curg suliţe din praz şi rage

O forfotă bolnavă, ce pradă siluinţei

Se rezema pe gardul neputinţei

Privind tot mai aproape iadul

Şi filozofic ar putea să strige,

De ce stejarul ? de ce stejarul ?

Căci are trunchiul mult prea gros

Atunci când ţeasta şi-o înfige.

Niciun recul, o linişte deplină,

apoi un fâs pe scoarţa care frige.

În plină iarnă, doar un pârgălaş.

Mai poţi din prazul gras

Să faci silfide ?

© Ioana Haitchi, 03.12.2015

Foto by Ioana Haitchi

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate