Auschwitz-ul românesc

La data de 6 ianuarie 1950 printr-un decret promulgat de Marea Adunare Națională s-a hotărât înfiinţarea lagărelor de muncă forțată din România, lagăre care şi-au început activitatea la 14 ianuarie 1950. 

 

Canalul Dunăre - Marea Neagră - în acest lagăr a fost condamnată intelectualitatea românească. Acestor oameni li s-au inventat dosare, exact aşa cum se inventează şi azi. Munca silnică din acest lagăr odios, NU a impus-o Moscova, ci doctrina prostiei. 90% din intelectualitatea trimisă acolo a fost din Ardeal.

 

Să vă fie ruşine tuturor acelora care-mi propovăduiţi comunismul şi care scuipaţi pe biserica noastră, care nu mai puteţi de grija lui gheorghiu-dej, ceauşescu şi alţii asemenea şi ruşine tuturor acelora care nu spun istoria pe de-a-ntregul sau o falsifică.

În perioada 1950-1955 au murit în condiţii inumane 120.000 deţinuţi intelectuali, precum şi aceia care s-au opus regimului comunist. Lucrările s-au sistat în 1955 şi au reînceput în 1976 după un alt plan, iar în 26 mai 1984, Canalul Dunăre - Marea Neagră a fost inaugurat.

Ce jeg uman trebuie să fii, ca de Bobotează să înfiinţezi un lagăr de muncă forţată? Ce conştiinţă are acest popor care teoretic condamnă ororile comuniste, dar nu scoate în afara legii partidul comunist şi pe exponenţii lui? 

Nu există investiţie mai deficitară în toată istoria noastră. Din pdv financiar s-au investit circa 2 miliarde de dolari, iar veniturile anuale sunt de cca. 3 milioane de euro, adică recuperarea investiţiei în 600 de ani. Despre distrugerea intelectualităţii româneşti, nici nu mai încape vorbă.

Ruşine să-ţi fie pentru că ai închis ochii pentru “propăşirea neamului” şi să nu uiţi în veci, că atunci când îţi omori intelectualitatea şi biserica, ajungi la rangul de trib. 

...

© Ioana Haitchi, 06.01.2016, Klausenburg
Foto: Internet
 © Ioana Haitchi -Copyright - Toate drepturile rezervate