fără
nicio durere se năştea începutul
şi fără
ursitoarele gureşe, făcătoare de magii,
Te-am
avut la căpătâi doar pe tine,
singurul
care mă ştii
cu tot
misterul ce ne cuprindea sărutul.
Am
nevoie de tine în matricea nodurilor-ferestre,
în
toate plugurile care ară cuibul zilelor-mirese,
ca
să mă pot căţăra mai apoi pe vreme şi dintr-un salt,
să
apuc de coarne trecutul şi să-l aduc la iesle.
Şi
nu încerca să înţelegi, de ce adevărul te păsuieşte,
de
ce îţi mai unge cu mir o altă poveste…
©
Ioana Haitchi, 12.01.2016, Klausenburg
Foto:
Vladimir Fedotko
©
Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu